“Nu am fost niciodată atacați.”

“Avem antivirus. Suntem acoperiți.”

“Nu avem nimic valoros de furat.”

Sunt afirmații pe care le auzim frecvent atunci când discutăm despre securitatea cibernetică. La prima vedere par rezonabile. În realitate, ele pornesc de la o percepție greșită asupra riscului.

În psihologie există conceptul de distanță psihologică: cu cât un pericol pare mai abstract sau mai îndepărtat, cu atât îl considerăm mai puțin probabil să ni se întâmple. Exact acesta este și cazul multor amenințări cibernetice.

Atacul cibernetic este invizibil până în momentul în care produce efecte

Pentru multe organizații, un atac cibernetic este ceva ce se întâmplă altora. Imaginea clasică este cea a unui hacker în hanorac care încearcă să spargă sisteme sofisticate. Realitatea este însă mult mai banală și, tocmai de aceea, mai periculoasă.

Un mesaj de e-mail deschis din neatenție. O parolă reutilizată. Un sistem neactualizat. Un cont cu prea multe drepturi de acces.

De cele mai multe ori, atacurile nu încep spectaculos. Încep prin exploatarea unor vulnerabilități simple, care trec neobservate luni de zile.

În același timp, numărul incidentelor de securitate este în continuă creștere, alimentat de digitalizare, de extinderea serviciilor online și de accesibilitatea tot mai mare a instrumentelor bazate pe inteligență artificială.

Antivirusul este important. Dar nu este suficient.

Există încă percepția că un antivirus rezolvă problema securității cibernetice.

Un antivirus reprezintă o componentă esențială a protecției endpoint-urilor, însă nu poate opri singur toate tipurile de amenințări:

• atacuri de phishing și fraudă prin e-mail;
• parole compromise;
• configurări greșite ale sistemelor;
• vulnerabilități din aplicații;
• acces necontrolat la date;
• utilizarea nesecurizată a instrumentelor AI;
• atacuri care exploatează factorul uman.

Securitatea modernă presupune o combinație de tehnologii, procese și bune practici, nu un singur produs instalat pe calculator.

Ce este, concret, un atac cibernetic?

Un atac cibernetic reprezintă o acțiune intenționată prin care se urmărește accesul neautorizat la sisteme, compromiterea datelor sau perturbarea activității unei organizații.

Printre cele mai frecvente tipuri de atacuri se numără:

Ransomware

Atacatorii criptează fișierele și solicită o răscumpărare pentru recuperarea lor.

Phishing

Mesaje false care determină utilizatorii să divulge parole, informații financiare sau alte date sensibile.

DDoS (Distributed Denial of Service)

Inundarea unui serviciu online cu trafic artificial pentru a-l face indisponibil.

Infostealers

Programe malițioase care colectează parole, cookie-uri, informații bancare și alte date confidențiale.

Exemple recente care arată impactul real al atacurilor cibernetice

Atacurile cibernetice nu mai reprezintă un risc teoretic. În ultimii ani, instituții și organizații importante din România au fost afectate de incidente care au produs blocaje operaționale și au demonstrat cât de dependentă este activitatea modernă de infrastructura digitală.

Sistemul medical din România, afectat de ransomware

În februarie 2024, un atac ransomware asupra platformei Hipocrate Information System (HIS) a afectat zeci de spitale din România. Mai multe unități medicale au fost nevoite să lucreze temporar folosind proceduri manuale, iar numeroase alte spitale și-au deconectat sistemele preventiv pentru a limita propagarea atacului. Incidentul a afectat activitatea unor spitale de urgență, institute oncologice și unități medicale din întreaga țară, evidențiind faptul că un atac cibernetic poate avea consecințe directe asupra serviciilor esențiale.

Atacul asupra ANCPI

În iulie 2026, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) a fost afectată de un atac cibernetic care a perturbat funcționarea sistemului e-Terra. Incidentul a întârziat tranzacții imobiliare, emiterea documentelor cadastrale și alte procese critice pentru cetățeni și companii. Evenimentul a demonstrat că impactul unui atac poate depăși cu mult departamentul IT și poate afecta întregul ecosistem economic construit în jurul unui serviciu digital.

Atacul asupra Administrației Naționale a Penitenciarelor

La doar câteva săptămâni după incidentul ANCPI, Administrația Națională a Penitenciarelor a raportat un atac ransomware care a determinat suspendarea unor servicii și procese operaționale, inclusiv transferuri de deținuți și alte activități administrative. Cazul evidențiază faptul că un incident de securitate poate afecta direct funcționarea unei instituții, nu doar infrastructura sa tehnică.

Cybersecurity nu este doar responsabilitatea departamentului IT

Una dintre cele mai întâlnite concepții greșite este că securitatea cibernetică este exclusiv responsabilitatea echipei IT.

În realitate, departamentul IT implementează măsurile tehnice, însă nivelul real de securitate al unei organizații depinde de întreaga companie:

• modul în care sunt gestionate accesurile;
• modul în care sunt protejate datele;
• procesul de selecție și evaluare a furnizorilor;
• existența procedurilor de răspuns la incidente;
• nivelul de instruire și conștientizare al angajaților.

Majoritatea atacurilor reușite implică, într-o formă sau alta, factorul uman.

De ce este important să înțelegem riscul?

Pentru că percepția influențează reacția.

Dacă vedem cybersecurity exclusiv ca pe o problemă tehnică, vom căuta doar soluții tehnice. Dacă o înțelegem ca pe un risc de business, vom aborda și aspecte precum continuitatea operațională, protecția datelor, conformitatea și gestionarea impactului financiar.

Consecințele unui atac nu se limitează la calculatoare afectate. Un incident major poate:

• întrerupe activitatea companiei;
• bloca accesul la sisteme critice;
• afecta relația cu clienții;
• genera pierderi financiare;
• produce consecințe juridice și reputaționale.

Din acest motiv, cybersecurity trebuie privită ca parte a strategiei organizației, nu doar ca o responsabilitate tehnică.

Realitatea din teren

Există câteva adevăruri pe care orice organizație ar trebui să le aibă în vedere:

Impactul unui atac este, în primul rând, unul de business

Fiecare angajat reprezintă o linie de apărare

Multe atacuri încep prin compromiterea unui cont, utilizarea unei parole slabe sau accesarea unui mesaj fraudulos. Tehnologia este importantă, dar comportamentul utilizatorilor rămâne unul dintre factorii decisivi.

Securitatea cibernetică este un proces continuu

Nicio soluție, indiferent cât de performantă, nu poate elimina complet riscul. Reducerea expunerii presupune monitorizare continuă, actualizări periodice, proceduri clare și educarea utilizatorilor.

Concluzie

Cele mai multe incidente de securitate nu apar dintr-un singur eveniment. Ele sunt rezultatul unor vulnerabilități acumulate în timp și ignorate suficient de mult.

De aceea, cybersecurity nu ar trebui să înceapă după producerea unui atac, ci cu mult înainte. Prin evaluarea periodică a riscurilor, actualizarea sistemelor, instruirea utilizatorilor și implementarea unor politici clare de securitate, organizațiile își pot reduce semnificativ expunerea.

Nu trebuie să fim experți în securitate cibernetică pentru a înțelege importanța prevenției. La fel cum un control medical periodic reduce riscurile pentru sănătate, măsurile proactive de securitate reduc riscurile pentru business.

Iar atunci când discuția despre cybersecurity depășește zona de antivirus, firewall-uri și licențe și ajunge la continuitatea operațională, gestionarea riscului și reziliența organizației, compania începe să privească securitatea cibernetică în mod corect.